Aportul crescut de sare din alimentație, fie adaugată pentru gust de către pacienți, fie introdusă în procesele industriale de prelucrare a alimentelor, este asociat cu hipertensiunea arterială, rigidizarea arterelor, creșterea masivă a riscului cardiovascular global și crește substanțial probabilitatea de infarct sau accident vascular cerebral, accelerând totodată progresia bolilor renale, arteriopatei periferice și retinopatiei.
Recomandarea ADA (American Diabetes Association) este ca aportul alimentar de sodiu zilnic să se situeze între 1500-2300 mg sodiu (adica 3.75 – 6 g sare de bucătarie).
PACIENȚII CU DZ TIP 2
– În cele mai multe cazuri, diabetul este doar o parte a unui fenomen dismetabolic complex ce include exces ponderal, dislipidemie și hipertensiune. Prin urmare, în cazul acestor pacienți, compoziția dietei joacă un rol esențial în optimizarea tratamentului și a stării de sănătate;
– Consumul mediu de sodiu al unui individ conform alimentației uzuale este de 3400 mg sodiu (cantitate care provine aproape integral din alimente procesate);
– Orice adaos de sare suplimentar (pentru gust) depășeste recomandarea și duce la creșterea tensiunii arteriale și accelerarea procesului de degenerare vasculară, în cazul pacienților cu DZ tip 2.
– Mai mult, pentru a se putea încadra în limita celor 2300 mg sodiu/zi, pacienții cu DZ tip 2 trebuie SĂ NU MAI ADAUGE SARE SUPLIMENTAR ÎN ALIMENTE și SĂ REDUCĂ CONSUMUL DE ALIMENTE PROCESATE CU MULTĂ SARE (mezeluri, branzeturi sărate, conserve de legume, murături, patiserie/panificație sărată).
– Aplicarea acestei recomandări duce în timp la reducerea valorilor tensiunii arteriale, reducerea proteinuriei din nefropatia diabetică și încetinirea progresiei retinopatiei diabetice.
PACIENȚII CU DZ TIP 1
– indiferent de vârsta pacienților, se mențin recomandările de aport de sare de la pacienții cu DZ tip 2;
– la pacienții tineri și cu evoluție a DZ mai scurtă, aportul de sare crescut nu duce automat la creșterea tensiunii arteriale, însă duce la rigidizarea arterială (arterial stiffness score)[1] și hiperfiltrare glomerulară (în special la adolescenți) putând duce la apariția precoce a microalbuminuriei;[2]
– odată cu înaintarea în vârstă și creșterea numărului de ani de la diagnosticul diabetului, impactul negativ al excesului de sare este identic cu cel din cazul pacienților cu DZ tip 2, iar consumul zilnic de sodiu alimentar ar trebui să se limiteze la valoarea de 1500 mg/zi.
Bibliografie:
1. Schillaci G, Pucci G. The relationship between systolic and diastolic blood pressure: a clinically meaningful slope? Hypertens Res. 2011; 34(11):1175-8.
2. Engelen L, Soedamah-Muthu SS, Geleijnse JM et al. Higher dietary salt intake is associated with microalbuminuria, but not with retinopathy in individuals with type 1 diabetes: the EURODIAB Prospective Complications Study. Diabetologia. 2014; 57(11):2315-23.
