Excesul ponderal are un impact negativ major în diabet, ducând la accelerarea vitezei de dezvoltare a complicațiilor micro și macrovasculare asociate diabetului (retinopatie, arteriopatie și nefropatie diabetică, boală coronariană). Țesutul adipos în exces induce insulino-rezistență, atât la pacienții cu DZ tip 1 cât mai ales la cei cu DZ tip 2.
La pacienții cu DZ 2, insulino-rezistența cauzată de excesul ponderal este factorul primordial care declanșează boala. Orice reducere a greutății corporale la un pacient obez sau supraponderal se asociază cu ameliorare a echilibrului glicemic și reducerea medicației antidiabetice.
La pacienții cu DZ 1, greutatea în exces, deși nu este legată de declanșarea bolii, induce de asemenea insulino-rezistență. În practică, acest lucru se traduce prin doze de insulină mai mari, în special insulină bazală. De asemenea insulino-rezistența determină o acțiunea mai lentă a insulinei rapide (spre exemplu atunci când se fac câteva unități pentru o corecție glicemică interprandială și glicemia începe să scadă după o durată de timp mai lungă de la injectare). Această situație a unui raspuns oarecum întârziat la insulina rapidă duce la variații glicemice mari prin supracorecție (insulin stacking) și apoi exces glucidic pentru corecția hipoglicemiilor, rezultând ampliații glicemice foarte mari pe parcursul zilei cu preponderența unei perioade foarte lungi petrecute în hiperglicemie. Chiar dacă HbA1c% poate avea valori cât de cât acceptabile, aceste variații glicemice importante cu vârfuri de hiperglicemie foarte înalte accelerează semnificativ evoluția complicațiilor diabetului, comparativ cu pacienții cu aceleași HbA1c% dar cu profil glicemic mai liniar.
Soluțiile pentru scădere ponderală, în ambele situații, sunt multiple. Astfel, trebuie redus aportul caloric total al zilei, dintre care preponderent volumul de HC (glucidele fiind in 95% din cazuri responsabile de excesul caloric) la care se adaugă creșterea consumului energetic zilnic al organismului prin efort fizic (de intensitate mică – medie, această intensitate având cel mai bun randament pentru scădere ponderală și beneficiu global la nivelul oragismului). În situațiile extreme – obezitate morbidă, există și variante chirurgicale pentru scădere ponderală cu rezultate bune.
Indiferent de modul prin care se obține scăderea în greutate este foarte important de știut că pe toată durata acestei perioade este nevoie de ajustarea continuă a tratamentului antidiabetic (în sensul scăderii dozelor de medicație) pentru evitarea hipoglicemiilor. Prin urmare, colaborarea cu diabetologul pe perioada scăderii ponderale, pentru indicații referitoare la dietă și ajustarea tratamentului, este esențială.
