Dozarea pierderii de proteine urinare este un marker foarte important în evaluarea funcției renale la pacienții diabetici. În mod normal, în urină, cantitatea de proteine trebuie să fie foarte mică (<30 mg albumină / 24 h) sau absentă. Există anumite situații când pierderea de proteine urinare nu este o consecință a afectării renale în diabet, ci doar un efect tranzitor al unor evenimente care au loc în ziua în care se recoltează urina. Astfel, pentru a nu avea rezultate fals pozitive pacienții trebuie să evite următoarele situații în ziua când recoltează urina:
• ortostatism prelungit – anumite persoane, chiar și sănătoase, când stau în picioare mai mult de câteva ore pe parcursul unei zile vor prezenta o cantitate moderată de proteine în urină;
• efort fizic intens – pacienții trebuie să evite eforturile fizice intense și prelungite în ziua respectivă;
• febră – nu trebuie dozată proteinuria în caz de febră;
• valori foarte mari ale tensiunii arteriale – apare proteinurie prin creșterea presiunii de filtrare;
• deshidratare – pacienții trebuie să se hidrateze normal în ziua colectării;
• infecție urinară – în cazul oricărei infecții la nivel de tract urinar apar proteine în urină. Nu se recomandă dozarea proteinuriei pe 24 h până la rezolvare infecției;
• hiperglicemie – valori foarte mari ale glicemiei (peste 180-200 mg/dl – pragul glicozuric) pot determina în cazul unor pacienți pierderi de proteine urinare. În ziua colectării probei este foarte important ca glicemia să fie pe cât posibil în țintele terapeutice;
• aport alimentar proteic excesiv – în ziua colectării probei se recomanda ca aportul proteic în alimentație să fie unul normal;
• sarcină – în sarcină este foarte frecventă depistarea de proteine în urină (fenomen fiziologic) iar dozarea proteinuriei / 24 h în sarcină nu este utilă pentru evaluarea funcției gomerulare la pacienta cu diabet.
