Întrucât sezonul infecțiilor respiratorii este marcat anul acesta de o incidență crescută a cazurilor de gripă și de infecții cu virusuri paragripale cu simptomatologie puternică (existând multe cazuri de pacienți care, datorită dezechilibrului metabolic sever indus de infecție, dezvoltă ceatoacidoză diabetică), reamintim regulile de bază ale gestiunii glicemiilor în timpul episodului infecțios acut:
MODIFICĂRILE CARE APAR
- Se constată hiperglicemie semnificativă și refractară la administrarea dozelor uzuale de medicație antidiabetică (injectabilă sau orală), ca urmare a rezistenței la insulină (comună tuturor episoadelor infecțioase);
- Crește semnificativ necesarul de insulină al organismului (uneori mai mult decât dublu);
- Glicemiile ideale sunt imposibil de atins.
CUM TREBUIE AJUSTATĂ TERAPIA
- Pacienții cu DZ tip 1 și cei cu DZ tip 2 insulinotratat vor crește dozele de insulină în corelație cu valorile glicemice;
- ATENȚIE! – este foarte importantă să se ajusteze (crească) și INSULINA LENTĂ / BAZALĂ. Doar creșterea dozelor de insulină rapidă la mese și corecțiile vor fi insuficiente în obținerea unor valori glicemice acceptabile și stabile;
- NICIODATĂ, în caz de infecție, nu trebuie să se recurgă la reducerea aportului de alimente (glucide) pentru corectarea hiperglicemiei. Aportul caloric zilnic optim este esențial în procesul de luptă al sistemului imunitar al organismului cu agentul infecțios. Se vor crește dozele de insulină atât cât este nevoie, fără a se reduce aportul alimentar;
- Pacienții care nu utilizează insulină de rutină în tratament (DZ tip 2 fără insulină) nu pot ajusta medicația antidiabetică (orală sau injectabilă non-insulinică) în caz de hiperglicemie în context infecțios. Este important ca, dacă glicemiile sunt foarte mari și starea clinică afectată, acești pacienți să se adreseze medicului, putând fi nevoie de inițierea insulinoterapiei (cel puțin pe perioada episodului infecțios).
Sursa foto: https://cdn.diabetesselfmanagement.com/2007/04/shutterstock_258304028.jpg
