Senzorii de glicemie reprezintă un instrument de monitorizarea a glicemiei esențial pacienților diabetici (cu precădere diabetul tip 1) în atingerea țintelor terapeutice concomitent cu reducerea drastică a frecvenței și severității hipoglicemiilor.
Din dorința de a menține valorile glicemice în limitele normale pentru omul sănătos (atât între mese cât și la scurt timp post-prandial) există pacienți care vor fi tentați să intervină cu o corecție insulinică (chiar dacă foarte mică) oricând observă o tendință la creștere a glicemiei pe graficul senzorului, în special pe finalul acțiunii insulinei prandiale injectate anterior.
Din nefericire, toți senzori glicemici transdermici (FreeStyle Libre, Dexcom, Medtronic) prezinta fluctuații electrice mici independente de valoarea glicemiei, ceea ce pe senzor poate apărea ca o ușoară creștere (nu este niciodată o creștere rapidă) de pana la 15-20 mg/dl în interval de 5-15 minute, care apoi se oprește brusc sau chiar începe o scădere (senzorul revenind la valoarea reală a fluxului electric cauzat de glucoza interstițială).
Confruntați cu un astfel de grafic, unii pacienții vor avea tendința să considere că urmează o creștere glicemică și astfel să administreze o corecție de prevenție, iar la foarte scurt timp (înainte chiar ca insulina corecției să își înceapă activitatea) să observe scăderea glicemiei, având un risc maxim de hipoglicemie în următoarele 30-60 de minute.
În concluzie, pacienții nu trebuie să intervină cu corecție insulinică la micile variații pozitive (15-20 mg/dl) ale glicemiei pe senzor (mai ales cât glicemia este încă în intervalul optim), ci mai degrabă să aștepte pentru a confirma dacă această creștere este una reală (pe o perioadă mai lungă de 15 minute).
De asemenea, atunci când au de gând să administreze o corecție insulinică, pacienții trebuie ca mereu să țină cont de intervalul de timp scurs de la ultima injectare și de insulina rapidă activă, astfel încât dozarea corecției să fie optimă.
